Cutremurul

Aproape toată lumea s-a arătat îngrozită de cutremurul de aseară, 25 aprilie. "Vai, cutremur, ce ne facem, cât pe ce să murim, vai, data viitoare nu mai scăpăm!"
TREZIŢI-VĂ! Trăiţi-vă viaţa, fraierilor, şi nu vă mai plângeţi la tot pasul! Cutremurul este ceva natural, la fel ca ploaia şi curcubeul, nu trebuie să ne omorâm cu firea la gândul că va mai fi un cutremur. Da, va fi, şi ce-i cu asta?
Ştiţi că mai mulţi oameni mor în accidente rutiere decât în cutremure? Şi să avem pardon, dar n-am auzit pe vreunul plângându-se de pericolul pe care îl reprezintă un automobil în trafic, ba mai mult, vă înghesuiţi cu toţii să vă luaţi maşini, chiar dacă nu aveţi locuri de parcare ori cunoştinţele necesare la volan!
Şi apoi, dacă muriţi, care e pierderea? Nu se va mai învârti pământul fără voi? Ba eu cred că da, şi încă mai uşor decât o făcea înainte!

4 martie '77

Din păcate, am parte două zile consecutive de nefaste comemorări. Astăzi, la ora 21.22, s-au împlinit 32 de ani de la devastatorul cutremur care ne-a lipsit de oameni ca Toma Caragiu, Doina Badea sau Alexandru Bocăneţ.

Cu o intensitate de 7,2 grade pe Scara Richter şi o durată de 55 de secunde, cutremurul a dus la moartea a 1578 de persoane, dintre care 1424 în Capitală.

Cum în primele ore reacţia autorităţilor a fost mult sub aşteptări, numeroşi cetăţeni au ajutat din proprie iniţiativă la îndepărtarea dărâmăturilor şi la salvarea victimelor. Ca urmare a apelului prezidenţial s-a trecut la sporirea producţiei de alimente de bază, pentru a se asigura necesarul populaţiei, şi la restabilirea reţelelor utilitare (curent, apă, telefonie, gaze). Mulţi au lucrat ore în şir, fără odihnă, acoperind mai multe schimburi. Au fost trimise ajutoare din toată ţara către zonele afectate.