Educaţie modernă, de secol XXI

Nu am copii şi nici nu-mi doresc, deşi îmi plac. Ai altora, fireşte! Am început astfel, ca să te las să judeci în cunoştinţă de cauză. Pentru că e posibil să mă înşel în ceea ce voi spune.

Copiii din ziua de azi sunt altfel decât copiii de acum câteva decenii. Şi nu mă refer la schimbările provocate de tehnica modernă, într-o continuă transformare şi cu un impact deosebit asupra copiilor, ci mă refer la schimbările comportamentale. Copilaşii de azi sunt nişte mici monştri care îi torturează cu fineţe pe adulţii ce-i au în grijă!
Cunosc o profesoară pensionară care împreună cu soţul ei are grijă de nepoţica de 4 ani. Nu poate să plece de lângă ea, nu poate să vorbească cu cineva pentru că cea mică începe să urle, fiindcă o vrea pe bunica numai pentru ea. Ce face bunica? Vorbeşte la telefon în şoaptă: "Nu vreau s-o trezesc pe cea mică ... Dacă mă aude n-o să mai pot vorbi ..."
Băieţelul de 5 ani al unui prieten ţipă şi loveşte dacă e întrebat pe stradă cum îl cheamă, câţi ani are sau alte astfel de întrebări nevinovate care se pun din complezenţă. Părinţii zâmbesc şi se scuză: "Aşa e el."
Alți câțiva copii cam de aceeași vârstă pe care îi știu au prostul obicei de a vorbi într-una, chiar și atunci cand mai încearcă și altcineva să spună ceva. Sau poate tocmai de aceea! Pur și simplu nu pot fi controlați sau, mai bine zis, părinții și bunicii preferă să tacă și să lase odrasla să-și facă numărul. Frumos, nu-i așa? Sincer, când mă trezesc într-o astfel de situație mă uit mereu mirat (încă mă mai mir!) în jurul meu și mi se pare că am de-a face cu niște tâmpiți vulnerabili, gata să fie ”luați la bețe” de mucoși!
Oamenii aceștia, responsabili cu creșterea micuților, nici nu-și dau seama cât de mult rău fac prin educația pe care o oferă. Pentru că lipsa unui minim de disciplină, confundată acum în mod prosteşte cu tirania, îi lasă pe cei mici să se dezvolte în voia sorţii, deşi sunt supravegheaţi 24 de ore din 24. Tocmai pentru că nu prezenţa alături de ei în permanenţă înseamnă educaţie. Copiii de azi vor fi iresponsabilii de mâine, lipsiți de respect față de orice care nu le aparține. Vor fi orgolioși, răi şi lipsiţi de solidaritate faţă de semeni, căci numai interesul propriu îi va mâna în viaţă. Copiii de azi vor fi mâine sensibili la poezie? Mă îndoiesc. Dar cu siguranţă vor fi sensibili la produse originale, alimente fără E-uri, maşini puternice şi case cu cât mai multe niveluri.

P.S. Deunăzi mă aflam într-un hipermarket cu un grup de prieteni printre care se afla şi un puşti de 7 ani. La un moment dat m-am pierdut în faţa unui stand cu maşinuţe: mi se păreau atât de frumoase, replici în miniatură ale unor maşini celebre care rulează pe străzile noastre. Le deschideam fascinat micuţele portiere şi mă uitam curios în interior. În adâncul sufletului simţeam părerea de rău că în copilăria mea nu am avut şansa de mă putea juca cu astfel de maşinuţe iar acum, la cei treizeci şi ... de ani ai mei, e prea târziu pentru aşa ceva.
- Ce-ai acolo? m-a întrebat puştiul.
- O maşinuţă. Uite, i se deschid portierele!
Se uită pentru câteva clipe.
- Ei, mare scofală. Am şi eu câteva.
Oare ce-i mai poate bucura pe copiii de azi? Cred că ar trebui să ne fie milă de ei ...

"O luptă-i viața, deci te luptă!"

Dacă ar sta cineva să citească ultimele postări - şi după gârla de comentarii, au fost citite, nu glumă! - probabil și-ar zice că nici nu prea mai merită să trăiești. Pentru ce? Ca să-și bată joc de viața ta tot felul de nenorociți? Ca să-ţi cadă grinda-n cap atunci când îţi e şi ţie mai bine? Nu, dom'le, nu merită să te lupţi ca să mai trăieşti într-o lume atât de prost croită!
Şi totuşi, atunci când ne ajunge ştreangul la gât iubim viaţa ca niciodată până atunci şi suntem gata de orice pentru încă câteva clipe în această lume, aşa cum e ea.
Lupta pentru viaţă are în ea ceva de-a dreptul măreţ, copleşitor, inegalabil. De câte ori avem ocazia să vedem aşa ceva suntem cuprinşi de fiori. Din păcate, doar prin filme mai vedem astfel de situaţii iar acelea ne pot emoţiona chiar dacă ştim că nu sunt autentice. Sau prin documentare cu filmări din lumea largă ...
... Cum e acest filmuleţ din sălbăticie. IMPRESIONANT!!!

http://www.youtube.com/watch?v=LU8DDYz68kM

4 martie '77

Din păcate, am parte două zile consecutive de nefaste comemorări. Astăzi, la ora 21.22, s-au împlinit 32 de ani de la devastatorul cutremur care ne-a lipsit de oameni ca Toma Caragiu, Doina Badea sau Alexandru Bocăneţ.

Cu o intensitate de 7,2 grade pe Scara Richter şi o durată de 55 de secunde, cutremurul a dus la moartea a 1578 de persoane, dintre care 1424 în Capitală.

Cum în primele ore reacţia autorităţilor a fost mult sub aşteptări, numeroşi cetăţeni au ajutat din proprie iniţiativă la îndepărtarea dărâmăturilor şi la salvarea victimelor. Ca urmare a apelului prezidenţial s-a trecut la sporirea producţiei de alimente de bază, pentru a se asigura necesarul populaţiei, şi la restabilirea reţelelor utilitare (curent, apă, telefonie, gaze). Mulţi au lucrat ore în şir, fără odihnă, acoperind mai multe schimburi. Au fost trimise ajutoare din toată ţara către zonele afectate.

La mulţi ani!

Cu ocazia împlinirii frumoasei vârste de 79 de ani, vă urez, tovarăşe ION ILIESCU, din acest colţ de blog necitit de cineva, LA MULŢI ANI FERICIŢI!

http://www.youtube.com/watch?v=GCzK-8WjeXw

Cât de perverşi suntem!

La mulţi ani, doamnelor şi domnişoarelor! Şi să avem cu toţii parte de o primăvară frumoasă!

Noi bărbaţii vă iubim, după cum bine ştiţi. Unii dintre noi vă visăm, cei mai mulţi vă dorim ... mă înţelegeţi! Fără îndoială că de cele mai multe ori sunteţi măgulite de admiraţia noastră şi atunci toată lumea e fericită!

Dar nu întotdeauna vă suim pe un piedestal. Uneori vă vrem în anumite feluri care numai măgulitoare nu pot fi pentru dumneavoastră. Urât, nu-i aşa? Totuşi, uneori parcă o şi cereţi ...

Spre sfârşitul lunii trecute în SUA o anume Nadya Suleman a dat naştere la opt copii. Partea ciudată e că tânăra femeie (are 33 de ani) a adus pe lume octupleţii după o fertilizare in vitro, ajungând să aibă acum nu mai puţin de 14 (patrusprezece) copii, toţi "obţinuţi" prin aceiaşi metodă! Cum sună?

Stau şi mă întreb ce dracu' a mâncat-o pe femeia asta şi unde s-a scărpinat de a ajuns în această situaţie! Câtă glagorie poate să aibă? Şi mai mult, s-a potolit? Nu de alta dar poate îi mai arde de scărpinat şi cine ştie la câţi copii va ajunge ...

În acelaşi timp Nadya stă al naibii de prost cu banii şi în prezent trăieşte din ajutorul social. Ba chiar e posibil ca în curând să rămână şi fără acoperiş deasupra capului, deoarece pentru apartamentul de trei camere în care locuieşte şi cu mama sa (ce bunică mândră trebuie să fie femeia!) s-au adunat datorii restante de peste 23 000 de dolari.

Ce poate face Nadya?

Ei bine, o sursă de venit a apărut la orizont. Casa de producţie "Vivid Entertainment" i-a propus 1 milion de dolari pentru a juca într-un film porno.

Care o fi plăcerea băieţilor să o vadă "muncită" pe Nadya, habar n-am, dar cu siguranţă e o chestie perversă tare de tot!