Întâlnire de taină

Restaurantul Queen Esmeralda și-a închis ușile puțin după ora 21. Oamenii de pază au început să mișune prin parcare cu ochii cât cepele iar armata de chelneri și picolițe a luat poziție de drepți, gata să sară la cel mai mic semn. Al cui? Al lui Gigi Becali care se întâlnește cu tovarășii lui ca să-și plângă amarul.
- Cum, bă, să nu mă voteze lumea? După câte am făcut pentru ei, că le-am fost ca un tată, și ei ...
Peste treizeci de inși, la masă și în picioare, au început să dea din capete cu părere de rău.
- Bă, îmi vine să rup cămașa după mine ca Zorba! Atât de supărat sunt eu ...
-Domnule Becali, eu cred că ar trebui de-acum să priviți înainte. Au trecut deja patru zile de la publicarea rezultatelor alegerilor și ...
- Bă, bă, nu-mi vine să cred, se aolește Becali cu capul pe spate și brațele larg desfăcute. Profesore, îmi dai lecții? Dă-le, bă, studenților ăia cretini pe care ai, nu mie! Se întoarce spre ceilalți și continuă mai domol: Pentru mine e clar că am fost trădat. Și nu de voi, ci de popor. Am bagat bani în el cu nemiluita și ce primesc în schimb de la el? Gioala! Scârba dracului!
Pune mâna pe pahar și imediat o fată sare să-l servească. Toți încep să se anime, să mai bea ceva ori să-și aprindă câte o țigară.
- Măi fetițo, ce dracu' faci aici? Ia uitați-vă la fata asta cum se prezintă!
Din nou liniște. Toți ochii sunt ațintiți deodată pe fata care îl servește pe Becali.
- Fă spurcat-o, strigă Becali din toți rărunchii, aici nu ești pe Centură! Ia uite cum ți se văd cracii până sus și cu țâțele pe-afară ... Doamne, Dumnezeule, chiar nu ți-e rușine?
Becali se oprește și o liniște apăsătoare se lasă peste întreaga sală. Tânăra, roșie ca focul, a rămas înțepenită cu sticla de whiskey la piept.
- Ei, hai acum, ce-ai rămas așa de lemn Tănase? revine Becali cu un ton părintesc. Ce, te-ai speriat? și îi pune mâna pe fund, căutându-i insistent privirea. Nu știi cum se zice: ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place!
Își ia mâna de pe fundul ei și o apucă cu naturalețe de pulpă, trăgând-o ușor spre el.
- Acum, noi aici, suntem bărbați (se aud râsete înfundate) și ne place să privim, dar în alte ocazii să fii și tu mai atentă, da?
- Da, domnule Becali.
- Așa, fată dragă. Vorba cântecului!
Toate lumea râde în hohote preț de câteva minute. Până la urmă Becali face liniște.
- Mie mi-a venit o idee, le zice el pe un ton confidențial. Azi-noapte ... parcă m-ar fi trăznit! Chiar așa, cum vă spun!
- Ce anume, domnu' Gigi? întreabă Smărăndescu, apropiindu-se pe la spatele patronului. Becali se lasă pe spate, căutându-l cu ochii cât cepele și cu gura larg căscată pe bodyguardul lui preferat. Îl vede și începe să râdă.
- Dă-te mai încoace, că am planuri mari cu tine. Ia stai aici!
Smărăndescu se lasă pe vine iar Becali îi pune mâna pe cap. Râde din nou.
- Bă, da' mic mai ești!
După ce se satură cu toții de râs, Becali reîncepe cu un ton conspirativ:
- M-am gândit eu: stai, tăticu', că se poate și altfel! Nu mă vreți președinte? Nici o problemă! Că eu tot o să devin stăpânul țării: nașul ei!
Se uită cu toții la el fără să priceapă o iotă.
- Băăă, o să fiu Corleone al României!!! Și nu vă gândiți la cretinu' ăla de Dragomir! Gândiți-vă la mafie! O să pun mâna întâi pe București, apoi pe Sibiu, Constanța (praf îl fac pe Mazăre!), Cluj, hă-hă, toată țara! Cum? Uite cu băieți ca el, și îl mângâie pe cap pe Smărăndescu, ce continuă să stea pe vine, care vor fi locotenenții mei ... cu ei si cu o armată de d-ăștia cu mușchi - ei cu mușchii, eu cu creierul! Nimeni n-o să-și dea seama ce se întâmplă, decât când o să fie prea târziu. Iar eu voi fi atunci stăpânul țării! Râdeați voi de mine ... Mihai Viteazul ... nu v-a plăcut! Lasă că o să vă placă când oi fi Al Capone!
Și râde în hohote. Toți se ridică în picioare, aplaudând frenetic. Pe fața lui Becali se vede că mai are o idee și începe să dea frenetic din mâna cu trabuc pentru a face liniște:
- Capone cu italienii lui s-a făcut stăpân peste Chicago, eu peste București cu machidonii mei!
Ridică brațele în plin triumf. Se aplaudă și se trigă ”Becali, Becali, Becali ...!”