Tot în anii Primului Război Mondial, în jurnalul său personal, poetul Octavian Goga (viitor premier spre sfârşitul anilor '30!), refugiat din Transilvania în Regat, a scris cele mai aspre rânduri de condamnare a clasei politice româneşti:
"Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei ... Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti. [...] Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşată de meningită morală. Ţara în care un Morţun e ministru de Interne, un aşa-zis Porcu stâlp de partid, cu conducători simpli hoţi la drumul mare, trebuia să ajungă la marginea prăpastiei".
După căderea capitalei, acelaşi Goga notează:
"Piramida noastră socială e morbidă - vârful bolnav de sifilis, temelia de pelagră. A trebuit acest cataclism ca să crape mincinoasa faţadă occidentală, ca să vedem în dosul ei ... Într-o asemenea situaţie tragică, cu elementele de-aici, nefiind o ţară de opinie publică sau de libertate constituţională, nu se aşteaptă nimeni la o schimbare de politică internă. Guvernul, care în Franţa ar fi căzut din primele zile, şi în Italia ar fi fost asasinat, e tot atât de sigur la locul lui".
(Sursa: O istorie sinceră a poporului român de Florin Constantiniu)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu