Trecerile de pietoni din ţara noastră au devenit în ultima vreme locuri tot mai periculoase.
Îmi amintesc că pe la mijlocul anilor '90 un prieten basarabean, student în Constanța, făcea o remarcă interesantă: ”Îl vedeți pe tipul ăla de-acolo, care nu îndrăznește să calce pe trecerea de pietoni? Sigur e din Basarabia, fiindcă acolo te calcă și pe ”trecere” fără nici o problema ... Prost să fii să crezi că va opri cineva pentru simplul motiv că ai început traversarea pe trecerea de pietoni!” Am râs cu gura până la urechi. L-am ajuns pe fricosul pieton și a urmat întrebarea: ”Frate, ești din Basarabia?” Ne-a privit mirat pe toți. ”Da ... Dar de unde știți?”
În România, la 15 ani de-atunci, trecerea de pietoni nu mai e ce-a fost. Băieții și fetele au mașini puternice și o grămadă de sictir față de prăpădiții de pietoni care se târăsc pe trotuare. Ai îndrăznit să calci pe carosabil, pietonule? Păi atunci înseamnă că ai curaj în tine, nu glumă! Sau disperare. Trebuie să ajungi tu undeva neapărat, că altfel nu te-ai aventura în afara trotuarului. Sau trotuarul e blocat de mașinile parcate și nu mai ai pe unde s-o iei.
Iar pe trecerea de pietoni trebuie să te miști repede, frate, că altfel se aud motoarele turate, iese câte un cap și strigă: ”Hai, bă, mișcă-te odată!” și atunci o iei și tu la fugă. Deja unii pietoni, pentru a evita aceste reacții, se lansează pe trecerea de pietoni după ce nu mai sunt mașini prin preajmă. Astfel știe omul că nu mai deranjează pe nimeni.
O întrebare: de ce șoferii sunt mereu mai grăbiți decât pietonii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu