luni, 6 august 2012

Fotbalul și regulile lui

Mare sărbătoare mare pentru cei din satul Grovski. Pe cochetul stadion de fotbal „Secera și ciocanul” cu o capacitate de 500 de locuri pe bănci de lemn de fag, calitatea I, a intrat tot satul, inclusiv cei doi milițieni din postul de pază! Motivul era unul simplu: echipa locală de fotbal „Secerătorii” (încă neînscrisă în campionat dar gata de luptă) primea vizita specială a echipei „Colhozul Roșu” din a patra divizie a campionatului sovietic dar care cu numai doi ani în urmă aproape că rezistase eroic un sezon în a treia divizie. Însă marea senzație o constituia prezența în atac a vedetei colhoziștilor, Mihail Kazanțev, în perioada lui de glorie jucător vreo câteva luni la a doua echipă a lui ȚSKA Moscova. Chiar și acum, la cei 47 de ani ai săi, Kazanțev rămăsese spaima portarilor iar gazdelor le era teamă să nu primească de la el vreun sac de goluri.
După momentul emoționant al intonării imnului de stat s-a auzit fluierul de început al marii confruntări iar o dată cu el s-a dat frâu liber tuturor emoțiilor.

Încleștarea a fost una dramatică, olimpiană am putea spune, demnă de pana unui Sofocle sau Euripide, de aceea nu vom îndrăzni să intrăm în detaliile acestei lupte acerbe, cu adevărat mărețe, ci vom aduce la cunoștință rezultatul înregistrat după scurgerea timpului regulamentar de joc: 0 – 0.

Reprezentanții distinșilor oaspeți au considerat că întâlnirea nu ar trebui să se încheie nedecis, ținând cont de importanța ei, fiind prima poate dintr-o lungă serie ce ar putea deveni istorică pentru fotbalul sovietic, așa că, la propunerea dumnealor, s-a decis executarea loviturilor de departajare. Firește, spre deliciul publicului prezent în tribune, dornic ca spectacolul să nu se încheie prea curând.

Cei care au început executările au fost jucătorii echipei gazdă. Și au făcut-o cu dreptul! Bine, tehnic vorbind cu stângul, dar au înscris și au aruncat tribunele în aer. Au urmat oaspeții, care au egalat cu mare eleganță. După terminarea seriei de cinci lovituri de ambele părți, scorul era 5 – 5 și, conform regulamentului, s-a continuat cu câte o lovitură pentru fiecare echipă, până la departajare.

Partida a luat o întorsătură neașteptată la scorul de 17 – 16 când Mihail Kazanțev, vedeta oaspeților, a șutat mingea în bară după care aceasta a ieșit din spațiul de joc. Jucătorii gazdă și publicul au explodat într-o mare de bucurie care a ținut preț de câteva minute. Însă reprezentanții delegației oaspete au solicitat un răgaz de gândire, punând în discuție o chestiune de maximă importanță: cât de corecte sunt loviturile de departajare pentru stabilirea soartei unei partide? În replică, antrenorul „secerătorilor” a amintit că loviturile de departajare sunt stabilite printr-un regulament internațional după care se joacă fotbal peste tot în lume, moment în care tribunele au izbucnit în aplauze frenetice, căci tratativele s-au desfășurat pe teren, democratic, cu toată lumea de față. Președintele oaspeților a ținut să precizeze că regulamentul amintit este creația cercurilor imperialiste occidentale, care nu au ținut niciodată cont de interesele celor mulți și, în ultimă instanță, de dreptate. Tocmai de aceea două echipe de fotbal sovietice, reprezentative pentru cei mulți, pentru popor, nu erau obligate să respecte „ad litteram” regulamentul mai sus amintit, ba chiar aveau datoria să-l modifice, pentru ca dreptatea și adevărul să triumfe. Reprezentantul oaspeților s-a adresat atunci celor mulți, poporului din tribune, amintindu-i că pentru el trebuie făcute modificările, astfel încât întotdeauna în fața lui să iasă învingător cel care a muncit mai mult iar arbitrariul să fie eliminat din joc. Cât de corect poate să fie să execuți lovitura de departajare de la punct fix când se știe că în hochei pe gheață executantul loviturii are libertatea de a pleca în dribling? Cum se simte cel aflat la punctul cu var când știe că el trebuie să șuteze de la 11 metri, pe când în handbal se trage de la doar 7 metri și se mai face și cu mâna, adică mult mai simplu decât să te chinui să nimerești dând cu piciorul? Ce să mai vorbim de baschet, unde se pot folosi ambele mâini iar portarul a fost eliminat!

În urma acestor argumente dar și a altora la fel de solide, primarul localității Grovski a decis modificarea regulamentului, în vederea eliminării arbitrariului și a instaurării dreptății în jocul de fotbal.

Echipa „Colhozul Roșu” a învins echipa gazdă „Secerătorii” prin aruncarea monedei.