Se vorbeşte tot mai mult despre drepturile omului încă din secolul al XVIII-lea dar niciodată în istoria omenirii nu s-au făcut atâtea în această direcţie aşa cum se întâmplă de la mijlocul secolului trecut încoace. Revoluţia americană a pus pe hârtie o serie de drepturi, revoluţia franceză nu le-a pus numai pe hârtie, începutul secolului XX a adus dreptul la vot pentru femei în ţările dezvoltate, însă tot acel parcurs frumos şi lent a fost bruscat teribil de ororile naziste, greu de imaginat chiar şi de cele mai perverse minţi omeneşti. Acel moment a reprezentat o cotitură esenţială în istoria omenirii iar repercusiunile sale sunt departe de a se fi încheiat. Şi totul se face în numele drepturilor omului.
Efortul conjugat a numeroase ţări pentru cristalizarea şi mai apoi respectarea drepturilor omului dă tot mai multe roade acum, la început de secol XXI. Spaima provocată de Hitler şi ai lui, dar şi conştientizarea că acel episod odios nu a fost singular (vezi crimele staliniste şi pe cele ale khmerilor roşii) într-un secol pretins civilizat sunt argumente forte că acest proces este unul ireversibil. Şi totuşi ...
Ne poate fi rău chiar dacă nu regresăm în privinţa drepturilor omului. Orice exces reprezintă un pericol şi la exces am ajuns astăzi când vine vorba despre drepturi! E incredibil cât de repede şi uşor am căzut în cealaltă extremă! Astăzi este foarte indicat să fii "politically correctness" (încă nu am dezvoltat în limba noastră o expresie care să denumească această atitudine, fiindcă importul este foarte recent, mai precis postdecembrist) dacă vrei să nu ai probleme.
Să luăm de pildă situaţia din România. În România nu mai există ţigani - există romi. Dacă foloseşti vechea denumire a etniei (denumirea istorică, dar pe cine mai interesează azi aşa ceva?) rişti să fii considerat un rasist nenorocit. Astăzi fumatul a devenit unul dintre cele mai scârboase obiceiuri iar fumătorii nişte persoane tolerate, care ar tebui să se bucure că (încă) nu au devenit indezirabile. Egalitatea dintre femei şi bărbaţi este pe cale de a deveni o condiţie sine qua non pentru funcţionarea societăţii. Ce se înţelege prin această egalitate? Deocamdată abia este implementată şi în acest stadiu se înţelege că neapărat femeile trebuie să se afle într-un anumit procent cam peste tot pe unde se lucrează în ţara asta. Iar dacă acest procent este de 50%, perfect! Planul ar fi îndeplinit! Mai nou nu mai contează calităţile celui care doreşte să se angajeze, ci sexul lui, etnia şi în curând cine mai ştie ce!
Ce înseamnă de fapt această situaţie? O FLAGRANTĂ ÎNCĂLCARE A DREPTURILOR! Tu, ca simplu individ, vei pierde la un concurs nu fiindcă te-ai dovedit mai slab pregătit decât celălalt, ci pentru că nu eşti ţigan sau femeie!
Şi nebunia de-abia a început!
"Primul semn al unei stări înapoiate, sub punctul de vedere al culturii, este intoleranţa. Când cineva crede că numai el are dreptate, când cineva crede că în afară de concepţia creierilor săi nu mai este nimic alt în viaţa socială, acela este un om incult, care n-a avut încă putinţa de a-şi da seama cât de variate, cât de multiple sunt manifestările gândirii omeneşti." (P.P. Carp; foto)
Efortul conjugat a numeroase ţări pentru cristalizarea şi mai apoi respectarea drepturilor omului dă tot mai multe roade acum, la început de secol XXI. Spaima provocată de Hitler şi ai lui, dar şi conştientizarea că acel episod odios nu a fost singular (vezi crimele staliniste şi pe cele ale khmerilor roşii) într-un secol pretins civilizat sunt argumente forte că acest proces este unul ireversibil. Şi totuşi ...
Ne poate fi rău chiar dacă nu regresăm în privinţa drepturilor omului. Orice exces reprezintă un pericol şi la exces am ajuns astăzi când vine vorba despre drepturi! E incredibil cât de repede şi uşor am căzut în cealaltă extremă! Astăzi este foarte indicat să fii "politically correctness" (încă nu am dezvoltat în limba noastră o expresie care să denumească această atitudine, fiindcă importul este foarte recent, mai precis postdecembrist) dacă vrei să nu ai probleme.
Să luăm de pildă situaţia din România. În România nu mai există ţigani - există romi. Dacă foloseşti vechea denumire a etniei (denumirea istorică, dar pe cine mai interesează azi aşa ceva?) rişti să fii considerat un rasist nenorocit. Astăzi fumatul a devenit unul dintre cele mai scârboase obiceiuri iar fumătorii nişte persoane tolerate, care ar tebui să se bucure că (încă) nu au devenit indezirabile. Egalitatea dintre femei şi bărbaţi este pe cale de a deveni o condiţie sine qua non pentru funcţionarea societăţii. Ce se înţelege prin această egalitate? Deocamdată abia este implementată şi în acest stadiu se înţelege că neapărat femeile trebuie să se afle într-un anumit procent cam peste tot pe unde se lucrează în ţara asta. Iar dacă acest procent este de 50%, perfect! Planul ar fi îndeplinit! Mai nou nu mai contează calităţile celui care doreşte să se angajeze, ci sexul lui, etnia şi în curând cine mai ştie ce!
Ce înseamnă de fapt această situaţie? O FLAGRANTĂ ÎNCĂLCARE A DREPTURILOR! Tu, ca simplu individ, vei pierde la un concurs nu fiindcă te-ai dovedit mai slab pregătit decât celălalt, ci pentru că nu eşti ţigan sau femeie!
Şi nebunia de-abia a început!
"Primul semn al unei stări înapoiate, sub punctul de vedere al culturii, este intoleranţa. Când cineva crede că numai el are dreptate, când cineva crede că în afară de concepţia creierilor săi nu mai este nimic alt în viaţa socială, acela este un om incult, care n-a avut încă putinţa de a-şi da seama cât de variate, cât de multiple sunt manifestările gândirii omeneşti." (P.P. Carp; foto)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu