Handbaliștii noștri m-au făcut să sufăr...
... când i-am văzut că știu handbal, că-l joacă cu plăcere și că sunt capabili chiar să facă spectacol, dar totuși nu au putut să treacă de faza grupelor! Cum altfel să mă simt la sfârșitul meciului, după ce în prima repriză am fost în culmea fericirii iar în a doua îmi venea să sparg televizorul? Și nu s-a întâmplat doar o dată. Cât de debusolată era echipa Ungariei, undeva în prima repriza! Cu câtă siguranță înscriam în prima repriză cu Slovacia! Victoriile pentru băieții noștri păreau atunci ceva normal ... dar handbalul se joacă două reprize!
... când i-am văzut răvășiți în ultimele minute, incapabili să mai țină mingea, darămite să mai lege ceva. Dar nu i-am putut înjura nici măcar o dată, așa cum face suporterul, pretențios și mai mereu nemulțumit. Privirile băieților noștri spuneau multe!
... pentru că m-am recunoscut în ei, eu, cel dintotdeauna admirat pentru potențialul meu dar incapabil să termin victorios vreo luptă!
Poate data viitoare!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu