... lucrurile sunt frumoase la început. Ochii lui o caută numai pe ea, zâmbetele ei sunt numai pentru el. Cu timpul, însă, apar și unele asperități. Firile celor doi ar putea face ca acele mici probleme să nu se agraveze, la fel cum ar putea să dea naștere unor tensiuni mascate, gata să izbucnească din orice și oricând. Unul sau altul cedează, o dată, de două ori, ”dar până când?” se va face auzită o voce intimă și până la apariția dușmăniei între ei nu va mai fi mult. Ce mai rămâne atunci din relația lor? Un chin inutil, căci amândoi ajung într-un târziu să fie conștienți că despărțirea e singura soluție.
Se grăbesc împreună în drum spre muncă. Deși e dimineață, pe stradă e multă lume la fel de grăbită și nerăbdătoare. El se bagă să depășească persoana din fața lor. O face într-un fel aparte, ca un copil, cu pași mici și rapizi și cu unduiri din bust, nu prin mărirea pașilor și înaintarea hotărâtă, cu robustețe, printre cei din față. Ea îl privește din urmă și își spune: ”Uită-te la el, ce maimuțoi!”
Cu siguranță nu mai e mult ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu